Bunul simt la romani, sau nu!

Romania o tara europeana, de aproape 2 ani. Ce frumos suna, Europa. Ai zice ca odata intrati aici o sa se schimbe multe lucruri si in bine. O sa fie mai multa civilizatie, mai mult bun simt, respect fata de natura, fata de omul de langa tine. Ei crezi?! Daca ne-ar fi zis Europa sa mai stam putin pana o sa avem cei 7 ani de acasa, noi bastinasii, nu am fi intrat in Europa nici in 50 de ani. De ce? Simplu. Noi am scapat de era comunista prea brusc. Acum suntem democrati, fiecare face ce vrea, crede ca are dreptul sa se simta bine acum ca nu mai sta nimeni sa il toarne la securitate. Da am intrat in europa, ceea ce ma face sa ma gandesc de doua ori si la cei care conduc aceasta uniune. Cat de incuiati sa fie incat sa ne accepte. Avem si noi hotie si coruptie, cine nu are? Uita-te la italieni, Berlusconi este cel mai mare mafiot. Deci cu asta suntem in randul lumii. Dar ce facem domne' cu bunul simt, cu cei 7 ani de acasa? De unde ii scoatem pe astia. Orice roman care nu a iesit din tara poate nu isi da seama despre ce vb. Dar am avut "neplacerea" sa merg in Germania in vara. Cata civilizatie poate sa existe acolo e incredibil. Trafic aglomerat si pe la ei, dar nimeni nu claxoneaza, respecta regulile de circulatie, chiar daca esti pe o straduca cu limita de viteza de doar 30km/h si esti singur pe acea straduta. Soferi incepatori care dau prima data de un giratoriu si nu prea stiu ce sa faca, dar nici nu se impacienteaza din cauza celui din spate care in Romania l-ar fi claxonat ca un nebun, s-ar fi dat jos la el, i-ar fi zis ceva de mama care l-a facut si boul care i-a dat permisu. NU! Acolo lumea circula civilizat, toti se grabesc, dar se grabesc incet si civilizat. Pe langa trafic, vezi mult respect fata de natura. Nu ai sa vezi gunoaie, chistocuri aruncate pe jos, hartii, prezervative (mai nou), nu ai sa le vezi pe strada ci fiecare si le duce la cosul de gunoi.
Este incredibil cat de bine iti poate fi daca esti catusi de putin civilizat. Macar respecta-l pe celalalt daca tie iti place sa traiesti precum in cocina.
Am ramas foarte placut impresionat de nemti. Jos palaria. Pacat ca a durat doar o saptamana aceasta escapada. Caci am ajuns iar in tara noastra scumpa si draga. In aeroportul Baneasa atat de saracacios. Ma rog, nici nu aveam pretentia sa fie mai frumos decat cu o saptamana in urma. Dar am iesit in statia de autobuz din DN1. In 2 minute am auzit la claxoane si injuraturi mai multe decat am vazut eu si auzit in Germania intr-o saptamana, de fapt nu auzisem deloc acolo.
Cu un gust amar am pornit spre casa si de atunci imi tot sare in ochi nesimtirea la romani. Am mers la mare iar in gara din Constanta pe niste scari doi tipi mancau de zor niste shaorma. Au terminat au aruncat ambalajul pe jos, s-au sters la gura cu servetelele, le-au aruncat pe jos, au baut si doua cafele, au aruncat paharele pe jos si fara nici o jena s-au ridicat si au plecat. Cum mai mistreti in doua picioare sa faceti asta? Chiar nu ati vazut cele doua cosuri de gunoi care erau la 2 metri de voi? Chiar asa efort era sa aruncati acolo tot?
Parca imi iesea foc pe nari cand am vazut atata nesimtire. Mi-am zis ca nu ai ce sa le ceri, pustani, prost crescuti.
Dar zilele trecute mi-am dat seama ca nu are nimic de a face varsta, ocupatia, cercul in care te invarti pentru ca unii dintre noi tot MISTRETI raman.
Eram in Bucuresti, la Universitate, iar un domn la costum statea pe o banca in si isi prepara o cafea, mesteca in ea cu o lingurita, a mai pus un pliculet de zahar, a mestecat iar dupa care a aruncat pliculetul gol si betisorul in fantana arteziana din spatele lui.
La bancomat un tip scoate bani, cere chitanta o citeste si o arunca fara nici un stres pe jos.
La semafor pe magheru, o masina de teren, mare frumoasa, cam jegoasa. ocupantul de pe "locul mortului" deschide geamul si incearca sa nimereasca cu o sticla de nestea cosul de gunoi. Rateaza dar intentia conteaza.
Deci domnu' Tiriac, in loc sa vanati MISTRETI prin padurile dvs. cu prietenii haideti mai bine pe magheru ca o sa gasiti din belsug. Chiar o sa fie mai palpitant. Urmariri cu masinile, un pat de pusca-n ceafa, un mar in gura si gata mistretul la protap.
Happy hunting!

Treceti batalioane romane... bulevardul

Mi-am redeschis blogul pentru ca au fost multe momente in care as fi scris, m-as fi descarcat aici despre anumite lucruri care se intamplau in unele zile. Am tot amanat, am tot zis ca il fac, dar nimic. Imi trebuia un sut in fund probabil. E uite ca a venit sutul dar dimineata la 4 cand iti e somul cel mai dulce.

Deci cum spuneam, dormeam linistit acum doua nopti. Eram in mijlocul unui vis - de ceva nopti tot visam ca mi-am cumparat masina si de fiecare data cand imi ajungea masina in fata blocului iar eu coboram nerabdator sa o vad, sa o admir, sa ma urc in prima mea masina. Niciodata insa nu apuc sa vad afurisita de masina, intotdeauna visul mi se intrerupe in mod barbar cand inca sunt in drum spre masina - de catre prietena, care se trezeste la ora 7, de catre ceas care suna sa ma trimita la servici, taraboiul pe care il fac bizonii ce invart covrigul si claxoneaza de zici ca sunt gata gata sa aiba orgasm. 

Acum doua nopti insa, visam, mergeam sa vad masina eram gata sa ajunga langa ea cand deodata sar din pat buimac de somn. Se zguduia blocul mai sa-mi sara si ultimele geamuri pe care le mai am la camera. Am incercat sa trag o injuratura, dar la cat eram de adormit cel mai probabil ca m-am injurat tot pe mine. Merg la geam si vad tancurile facand dreapta pe averescu... Ce naiba, stateam si ma gandeam: Ma da astea parca abia au trecut pe aici acum ceva vreme, ce naiba cauta iar? Imi amintesc ca vine 1 decembrie, ziua Romaniei. Ce sa mai zic, am mai dat drumul unui set de injuraturi, de data asta stiam clar cui erau adresate. Si m-am bagat in pat in ideea ca poate totusi o sa visez continuarea visului cu afurisita de masina. E crezi? Nimic.

A venit si dimineata a sunat si ceasul... bine inteles ca il am pus sa sune la interval de jumatate de ora. Primul e ca sa imi dea de stire, iar al doilea sa ma ridice din pat.

M-am imbracat si am plecat spre servici, tare bucuros ca ajung mai devreme la birou ca aveam predare mare. Merg in statie si incep sa curga autobuzele... o masina 783, 2 masini 335, una 282 si in departare un 205... 335 su 783 erau deviate pe traseul asta care era si asa varza. 

Deja eram un pachet de nervi... cand astept 300 vin doar 205 si 282, cand astept 205 catre gara... vin doar 300. 

Intr-un final a venit si 300, ingramadeala mare, coate in stomac, par in gura si in nas, "Aqua di subratzo" la neamu prost din 300 si pornim spre victoriei.

Am innebunit de ce trafic a fost. Si iar mi-am adus aminte de tancurile de la 4 dimineata, de visul meu spulberat si iar am inceput sa le fac urari de sanatate, de familie acum in prag de sarbatori mai marilor nostrii... Nu am inteles de ce oare trebuie sa facem rahatul asta de parada militara, sa ne dam cu tancurile, taburile si alte asemenea vehicule din astea de ziua noastra. Dupa ce ca suntem vai de noi la tehnica ne mai si laudam. Facem varza traficul, deviem circulatia ca de e ziua nationala... asa o fi. dar nu ma simt cu nimic mai altfel ca e ziua noastra a tuturor romanilor. macar de ziua mea primesc cadouri. De ziua noastra murim de nervi in traficul bucurestean. Sa faca o parada fara sa scoata la plimbare antichitatile astea. Muzica, fanfara, babalaci veterani care povestesc cum le-a intrat vreun srapnel in diverse locuri.

Nu merci dari nu-mi trebuie asa ceva.

Iar anul urmator daca tot asa ma trezesc le urez ce le-am urat si anul asta, actualizat insa.