Deci cum spuneam, dormeam linistit acum doua nopti. Eram in mijlocul unui vis - de ceva nopti tot visam ca mi-am cumparat masina si de fiecare data cand imi ajungea masina in fata blocului iar eu coboram nerabdator sa o vad, sa o admir, sa ma urc in prima mea masina. Niciodata insa nu apuc sa vad afurisita de masina, intotdeauna visul mi se intrerupe in mod barbar cand inca sunt in drum spre masina - de catre prietena, care se trezeste la ora 7, de catre ceas care suna sa ma trimita la servici, taraboiul pe care il fac bizonii ce invart covrigul si claxoneaza de zici ca sunt gata gata sa aiba orgasm.
Acum doua nopti insa, visam, mergeam sa vad masina eram gata sa ajunga langa ea cand deodata sar din pat buimac de somn. Se zguduia blocul mai sa-mi sara si ultimele geamuri pe care le mai am la camera. Am incercat sa trag o injuratura, dar la cat eram de adormit cel mai probabil ca m-am injurat tot pe mine. Merg la geam si vad tancurile facand dreapta pe averescu... Ce naiba, stateam si ma gandeam: Ma da astea parca abia au trecut pe aici acum ceva vreme, ce naiba cauta iar? Imi amintesc ca vine 1 decembrie, ziua Romaniei. Ce sa mai zic, am mai dat drumul unui set de injuraturi, de data asta stiam clar cui erau adresate. Si m-am bagat in pat in ideea ca poate totusi o sa visez continuarea visului cu afurisita de masina. E crezi? Nimic.
A venit si dimineata a sunat si ceasul... bine inteles ca il am pus sa sune la interval de jumatate de ora. Primul e ca sa imi dea de stire, iar al doilea sa ma ridice din pat.
M-am imbracat si am plecat spre servici, tare bucuros ca ajung mai devreme la birou ca aveam predare mare. Merg in statie si incep sa curga autobuzele... o masina 783, 2 masini 335, una 282 si in departare un 205... 335 su 783 erau deviate pe traseul asta care era si asa varza.
Deja eram un pachet de nervi... cand astept 300 vin doar 205 si 282, cand astept 205 catre gara... vin doar 300.
Intr-un final a venit si 300, ingramadeala mare, coate in stomac, par in gura si in nas, "Aqua di subratzo" la neamu prost din 300 si pornim spre victoriei.
Am innebunit de ce trafic a fost. Si iar mi-am adus aminte de tancurile de la 4 dimineata, de visul meu spulberat si iar am inceput sa le fac urari de sanatate, de familie acum in prag de sarbatori mai marilor nostrii... Nu am inteles de ce oare trebuie sa facem rahatul asta de parada militara, sa ne dam cu tancurile, taburile si alte asemenea vehicule din astea de ziua noastra. Dupa ce ca suntem vai de noi la tehnica ne mai si laudam. Facem varza traficul, deviem circulatia ca de e ziua nationala... asa o fi. dar nu ma simt cu nimic mai altfel ca e ziua noastra a tuturor romanilor. macar de ziua mea primesc cadouri. De ziua noastra murim de nervi in traficul bucurestean. Sa faca o parada fara sa scoata la plimbare antichitatile astea. Muzica, fanfara, babalaci veterani care povestesc cum le-a intrat vreun srapnel in diverse locuri.
Nu merci dari nu-mi trebuie asa ceva.
Iar anul urmator daca tot asa ma trezesc le urez ce le-am urat si anul asta, actualizat insa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu